Comuna Tinca este situată în extremul ţării, în partea de sud a judeţului Bihor, în Câmpia Crişurilor, pe cele două maluri ale Crişului Negru (Râpa, Tinca şi Gurbediu pe malul drept, iar Belfirul şi Girişu-Negru pe malul stâng), la o distanţă de 592 de km de capitala ţării, la 40 de km de Oradea, reşedinţa judeţului Bihor şi la 24 de km de municipiul Salonta.
Centrul comunei – Tinca – este situat pe paralelele 46 47 latitudine nordică şi pe meridianul 21 şi 56 longitudine estică.
Satele aparţinând comunei Tinca sunt aşezate în felul următor: în centrul comunei se află localitatea Tinca, la vest de aceasta Gurbediu, la est Râpa, la sud Belfir şi înspre sud-vest se află satul Girişu-Negru.
Comuna se învecinează la nord cu Husasău de Tinca (comună), la nord- vest se află comuna Mădăras, la vest comuna Tulca, la sud comunele Batăr şi Olcea, Cociuba Mare, iar la est comuna Holod şi la nord-est comuna Lăzăreni.
Ca formă de relief, comuna este situată în Câmpia Vestică şi o mică porţiune în Piemonturile estice; după unii geografi, acestea ar fi Câmpia Crişurilor şi Piemontul Codrului (ca formă de megarelief). Ca forme de mezo-relief au fost determinate Lunca Crişului Negru şi platforma piemontană terasată, în partea nordică. Ca forme de micro – relief se întâlnesc văile temporare care au, în general, o direcţie nord-sud, precum şi dealurile din Râpa (dealul Burzăului) la nord, dealul Husasăului şi dealul Fonăului.
Suprafaţa totală a comunei Tinca este de 145 kmp. Marea majoritate a reliefului o formează Câmpia Crişului Negru, ocupând toată suprafaţa de sud a comunei (malul stâng al Crişului Negru), iar în partea de nord (malul drept al Crişului Negru) pe lângă forma de relief a câmpiei mai găsim dealurile amintite, de fapt două terase ale Crişului Negru. Pe lângă acest râu s-a format Lunca Crişului, având în compoziţie pietrişuri mari şi mărunte, precum şi din nisip. Această luncă este folosită pentru păşunat şi pentru fâneţe naturale. Cu ocazia ploilor mai abundente lunca este inundată.
Altitudinea faţă de nivelul mării este de 166 m la nord, 130 m în centrul localităţii de reşedinţă şi 155 m pe malul Crişului Negru.
Câmpia vestică, fiind aşezată (după cum indică şi numele pe care-l poartă) în partea de vest a ţării, este supusă, din punct de vedere climatic, atât influenţei oceanice, cât şi celei continentale, astfel că aşezarea are un climat temperat continental, cu o nuanţă mai caldă şi mai umedă decât în celelalte câmpii ale ţării, cu veri relativ călduroase şi cu ierni blânde.
Masele de aer care se revarsă asupra acestei zone sunt de origine diferită: Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică, etc. Cele mai frecvente mişcări ale maselor de aer sunt dinspre nord-nord-vest.
Temperatura medie anuală este de 10,5 C; temperatura medie cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie, având valoarea de 21,2 C, iar cea mai scăzută medie lunară este în ianuarie –15 C. Pe anotimpuri, temperatura medie se prezintă în felul următor: iarna – 16 C, vara 20,3 C, primăvara 10,9 C, toamna 10,7 C. Numărul zilelor cu temperatură de peste 20 de grade este de 99. Toamna îngheţurile încep în prima parte a lunii octombrie. În timpul iernii gerurile alternează cu dezgheţuri. Primăverile sunt relativ scurte, temperaturile înalte apar brusc în luna martie, în aprilie vremea este variabilă, iar din luna mai temperaturile ridicate amintesc de vară. Cele mai calde luni sunt iulie şi august. În toamnele lungi, de multe ori timpul însorit se menţine până la sfârşitul lunii noiembrie.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 635 mm, egale cu media pe ţară. Pe anotimpuri, precipitaţiile sunt repartizate în felul următor: iarna –116,3 mm, primăvara 162,9 mm, vara 200 mm şi toamna 155,8 mm. Cele mai abundente ploi cad la sfârşitul primăverii şi începutul verii. În lunile iulie-august-septembrie se înregistrează un uşor deficit de umiditate. Marea majoritate a precipitaţiilor cad sub formă de ploaie. În mod obişnuit, zăpada acoperă în mod satisfăcător solul.
Cele mai frecvente vânturi sunt cele din nord-vest, vânturi umede şi reci, şi vânturile din sud şi sud-vest.
Teritoriul comunei aparţine bazinului Crişului Negru şi anume limita inferioară a cursului mijlociu. Crişul Negru are aici un curs mediu matur, o albie cu multe meandre, acumulări de aluviuni, insuliţe, cursuri secundare, iar albia majoră relativ lată. Distanţa de la izvorul râului până la comuna noastră este de 92 de km. Lăţimea medie a albiei minore a Crişului Negru la Tinca este de circa 40 m, iar adâncimea medie de cca 3,5 m. Albia majoră este străbătută de mai multe cursuri secundare, dintre care cea mai importantă este “Crişul Mort”, albie părăsită în secolul trecut când s-a construit o albie nouă, cea actuală, astfel că intrarea în “Crişul Mort” este închisă în partea superioară şi nu primeşte apă decât din cursurile de apă din Tinca şi din aval, cu ocazia inundaţiilor. Debitul Crişului Negru creşte de obicei de două ori pe an, primăvara cu intensitate mai mare şi toamna cu intensitate mai mică. Volumul maxim de apă este atins în lunile februarie, martie şi aprilie, atingând aproximativ 45% din volumul anual.
Îngheţul începe, în general, în luna decembrie şi ţine până la sfârşitul lunii februarie. Grosimea gheţii ajunge până la 50 cm. În anii cu temperatură mai ridicată, îngheţul apare târziu şi are o durată mai mică de cca 3 săptămâni. Au fot ani când fenomenul îngheţului a lipsit. Apele Crişului Negru, având un grad mai mic de mineralizare, sunt corespunzătoare pentru irigaţii. Afluenţii mai importanţi ai Crişului, pe teritoriul comunei sunt următorii: Valea Pustei, care trece prin satul Râpa, Valea Nouă, care trece prin satul Gurbediu, ambele în partea dreaptă a Crişului Negru, iar în partea stângă “Rătăşelu” care străbate satele Belfir (aici se numeşte Asău) şi Girişu-Negru. Aceste cursuri de apă au un debit foarte variat, apele lor cresc mult în anotimpul ploios şi aproape dispar (cu excepţia Gurbediului) în lunile secetoase.
În comuna Tinca, peste Crişul Negru exista un singur pod din beton între Tinca şi Belfir cu un tonaj de peste 20 t şi una pasarela pentru pietoni între Râpa şi satul Cheşa (comuna Cociuba Mare) cu un tonaj de 2 t. În general, trecerea peste Criş se face pe podul din beton în timpul verii însă, când nivelul Crişului scade foarte multeste posibilă trecerea prin mai multe locuri, mai folosite fiind cele din dreptul străzilor care duc la Criş sau trecerea din amonte de fosta moară.
Bacuri sau poduri umblătoare nu sunt. Există câteva zone de baltă, în special văile părăsite ale Crişului sau braţele afluenţilor săi, care în timpul ploilor sau inundaţiilor se umple cu apă. Lacuri cu ape permanente nu sunt pe teritoriul comunei.
Pe teritoriul comunei avem o suprafaţă de 12.829 ha de teren forestier, care face parte din zona de câmpie. Esenţa cea mai des întâlnită este guercineea, iar grosimea medie este de 24 cm în diametru. Pădurile din raza comunei sunt parcelate, delimitate de linii parcelare, accesibile dar nepietruite. Fondul forestier din raza Ocolului Silvic Tinca are o zonă mlăştinoasă în suprafaţă de cca 5 ha, situată pe valea Topile, într-un singur loc. Comuna Tinca deţine în proprietate o suprafaţă de peste 1.000 ha de teren forestier, aflat în prezent, în administrarea Ocolului Silvic Tinca.